Cand eram mai mica intodeauna imi placea sa dau din putinul meu si altora. Asa m-a invatat mama. Cand dadeam un banut unui cersetor, copil sau batran, pf... bucuroasa mai eram si mandra de mine. Dar anii au trecut si intr-o zi, cand mergeam alene catre scoala, am primit un pliant pe care scria mare " NU incurajati CERSETORIA !"... A urmat o noapte intreaga de zbuciumari interioare... Cum? Adica eu nu fac bine? Nu este normal sa ii dau si celui aflat in nevoie ceea ce am eu? Dar, am adormit si pana dimineata am trecut peste aceste ganduri negre... Insa anii au trecut si in liceu am devenit voluntar... Si in timpul unei campanii au venit 2 copilasi, ce purtau niste ghete cu vreo 4 numere mai mari, mucosi si inghetati de frig... Am vrut imediat sa le dau bani, dar nu am fost lasata de voluntari.
Acum a urmat o adevarata revolta din partea mea, caci mi-am amintit de enigma copilariei mele. "Cum sa nu-i dau? Ce fel de voluntari suntem? Noi trebuie sa-i ajutam..."
"Intocmai" am primit raspunsul din partea lor. "Acesti copii, daca vor, ar avea unde sa stea. Sunt diferite case unde primesc mancare, pot sa mearga la scoala si au un loc unde sa doarma." ... "Dar oameni ca tine ii tin in strada..."
Atunci am inteles. Nu m-am gandit niciodata daca eu fac copilului inghetat de frig vreun bine... Nu ma gandeam decat la mine... Eu trebuie sa fac un bine, asa spune Biblia sa fac, eu ma simt asa de bine cand fac acest lucru... Dar nu am privit de partea cealalta. Raul pe care eu il produc... Banul meu este un impediment pentru viitorul lui.
Asa ca am inceput sa spun si altor oameni care faceau aceasi greseala ca mine... Doar ca m-am lovit de un zid in misiunea mea... Raspunsuri ce m-au tulburat : " Ce-mi pasa mie ce face copilul dupa? Eu imi fac datoria si ii dau.", " Eu nu fac altceva decat o fapta buna. Dumnezeu o vede. Ce se intampla cu banii ce i-am dat nu mai tine de mine." Si oamenii m-au dezamagit...
E mila sau egoism? Ne gandim cu adevarat la acei copii cand le dam bani sau ne gandim la noi? Ca facem un bine? Un bine care nu ajuta pe nimeni... Asa ca va rog... nu le mai dati bani, nu ii mai tineti in strada pe acei copii ...
Si da... Tu esti unul din cei vinovati pentru starea acelor copii. Tu omule care citesti acest text si iti amintesti ca ai dat bani si inca o mai faci? Tu omule care nu ai prea inteles despre ce am vorbit... Noi toti suntem vinovati...
6 comentarii:
intradevar.suntem vinovati.exista campanii in care am fost implicati ca si voluntari sa spunem "nu cersatoriei!" Nu ii ajutam.mai rau le facem.pentru ca acei oameni care ii alunga in strada sa stranga bani stau la caldura in casa in timp ce copilul cerseste de dimineata pana seara.exista centre speciale unde pot merge acesti copii . unde pot manca,si bea ceva cald.nu ii vom ajuta niciodata dandu-le bani. SPUNE-TI NU CERSETORIEI!
Otilia esti pe "calea cea buna"... si sa-ti promovezi ideile si in randul prietenilor tai..
Poti sa promovezi si blogul..;))
mai mult decat adevarat. eu cand am aflat cat castiga un cersetor pe zi, am ramas socata, si mi'am spus ca este imposibil. acesti oameni castiga [intr'o zi "proasta"] 50 de lei pe zi. este egoism din partea noastra. alatura-te si tu campaniei Spune NU Cersetoriei!!
Nu bani trebuie sa le oferim copiilor care cersesc, pentru ca ei sunt doar niste "unelte" de munca ale parintilor lor si dandu-le bani le agravam de fapt situatia...exista si alte solutii care pot ameliora rata cersetoriei...cred ca raspunsul la intrebare trebuie sa ne faca sa ne gandim ca in fond suntem egoisti atunci cand dam bani celor care cersesc, desi unii considera ca fac o fapta buna dand bani..Spune nu cersetoriei!
Ma bucur ca imi impartasiti ideea. De ar fi toti oamenii asa , chiar ca lumea ar fi mai buna. Si totusi Gandhi bine a zis : " Impreuna putem face mai mult"
" Impreuna putem face mai mult" bine spus DAR daca autoritatile nu se implica suficient nu vom reusi mare lucru...Nu totul se rezolva cu o amenda care nu va fi niciodata platita sau cu urcarea cersetorilor in tren pt a fi trimisi in localitatile din care provin (la urmatoarea statie coboara si se intorc de unde au fost alungati). Cred ca protectia copilului ar trebui sa ia o pozitie categorica si sa-i decada din drepturi pe acei oameni care se numesc parinti dar care nu au fost niciodata asa ceva..nici macar nu stiu ce inseamna asta. Pt ei a fi parinte se rezuma la banii castigati de bietii copii - bani- care se duc pe alcool si tutun.
Spuneti "NU CRESETORIEI" si poate asa -usor, usor- acest fenomen va fi stagnat.
Trimiteți un comentariu