miercuri, 2 decembrie 2009

O istorie a cersetoriei


Cersetorii au aparut initial in curtile bisericilor, veneau mai ales in momentele in care erau slujbe. Erau oameni amarati care nu puteau sa se intretina, nu lucrau si implicit, nu aveau bani. Credinciosii ii ajutau cum puteau, fiindu-le mila.

Apoi alti amarati au urmat exemplul celor care cerseau la biserici. Numarul lor a crescut si au gasit si alte locuri pentru a isi arata saracia.

Oamenii cred ca este un lucru bun sa ii ajute, chiar se bucura cand pot sa faca ceva pentru ceilalti. Dar oare binele acesta de moment va avea consecinte negative in viitor?

Da! Si urmarile se observa pregnant. Orasele sunt pline de oameni care locuiesc pe strazi. De cele mai multe ori ne este frica de ei, alteori inchidem ochii sa nu ii mai vedem, alteori ne amuza in incercarile lor de a ne atrage atentia. Si totusi, noi i-am creat.

Deci, de ce nu este bine sa dam bani cersetorilor?


Pentru ca se obisnuiesc sa traiasca in acest fel si le va fi foarte greu sa se adapteze la o viata normala. Munca li se pare ceva anormal, traiul intr-un loc stabil, la fel.


De cate ori nu ati auzit de cazuri in care copiii erau trimisi la cersit de catre parinti? E normal ca in familii cu un nivel scazut de trai sa se incerce orice pentru a putea supravietui. Din pacate, unii au ales sa cerseasca, vazand ca este o activitate profitabila pe care oricine o poate practica. Mai ales copiii, sunt obligati sa aduca bani celorlalti membri.


Nu doar cei cu dizabilitati, care nu au posibilitatea sa lucreze sa duc sa ceara de la altii. Exista tineri fara handicapuri fizice, apti, cel putin, pentru munci usoare.

Insa ei prefera sa isi ascunda o mana in pulover si sa spuna ca sufera. Deja nu se mai poate face o diferenta clara intre cei cu adevarat bolnavi si nevoiasi si cei care se prefac.

La un moment dat, un copil mi-a cerut bani pentru ca ii era foame. I-am dat cerealele pe care le aveam cu mine. Teoretic, ar fi trebuit sa se bucure, nu? El a strambat din nas si a zis ca nu le vrea!

Cersetorii spun ca apeleaza la semenii lor pentru ca nu au ce sa se hraneasca. In centrul Bucurestiului, am intalnit de mai multe ori un batranel care abordeaza trecatorii spunandu-le ca o sa fie sincer cu ei: el vrea sa isi cumpere bautura si nu are bani. Parca nu asta era scopul initial, nu?

S-a ajuns la aceasta extindere a motivelor pentru care se practica cersetoria deoarece functioneaza! Oamenilor le e mila de cei care cer bani, mai ales de copii. Asa ca incearca sa ii ajute. Dar nu se gandesc ca acei bani dati vor ajuta doar pe moment si mai rau, ii vor incuraja pe altii sa cerseasca. Oferindu-le cateva mii le alimenteaza convigerea cersitul este un lucru bun. Daca nu ar fi, nu ar mai castiga nimic, nu?

Ar fi mai eficient daca toti oamenii care vor sa ajute ar contribui la o asociatie pentru cei care stau pe strazi. Poate astfel vom reusi ca intr-un final, toti oamenii amarati sa aiba un adapost si hrana. Poate chiar vor fi invatati sa munceasca.

Insa cersetorii vor putea renunta la aceasta viata numai cand vor vedea ca nu mai reusesc sa convinga si nu mai primesc bani. Pana la urma, noi cei normali trebuie sa ne educam sa credem intr-un bine pe o durata lunga.

luni, 23 noiembrie 2009

La colt de biserica...

Iarna, frig... la poarta bisericii Sf. Nicolae o mama ( cred ca putem sa-i spunem asa ) isi bate copilul sa stea in brate. " E frig mami..." ii spune el. "Ti-am spus sa stai si sa taci, ****"(aici urma o injuratura, dar aceasta postare va fi citita de profesoara asa ca...saru'mana doamna). Nu inteleg cum poate cineva sa imi mai spuna ca e rau ceea ce cred. Cand totul in jurul meu imi arata ca am dreptate, vii tu straine si imi spui ca ii las sa moara de foame. Si ca tot eu sunt vinovata. NU. Eu incerc sa ii ajut. Eu m.am dus la acea mama si i.am spus sa plece ca e frig. Si sa imbrace copilul mai bine. Nu m-a ascultat din prima, dar am amenintat-o cu politia. A disparut imediat. Stiu ca sigur si-a gasit un alt loc. Dar daca noi nu le-am mai da, ei nu ar mai sta. Nu ar mai chinui acei copii. Sunt copii care sunt batuti ca sa planga si pe tine sa te apuce mila.
"De ce plange copilul?"... "De foame..mama..nu m-ajuti si pe mine domnisoara...fie de sufletul matale"...iti raspunde femeia cu copilul in brate. Pe dracu' plange de foame. Plange pentru ca ea l.a piscat sa tipe. Pentru ca noi suntem niste fiinte proaste care ne lasam induplecate si nu privim decat aparentele. Pentru ca nu ne gandim la cauza si la efect. Spune nu cersetoriei. Vino alaturi de noi . NU mai da bani cersetorilor. Si promoveaza aceasta idee printre prietenii tai. Va rog...

joi, 12 noiembrie 2009


“Spune NU cersetoriei!”

12 Septembrie 2009 | Actualitate

In perioada ianuarie-iunie, Sectia 1 Politie din Bacau a prins la cersit peste 50 de persoane

Sub deviza “Spune NU cersetoriei! Banii tai tin copiii in strada!”, mai multe institutii publice din Bacau au declarat razboi cersetoriei, printr-o campanie de de informare, sensibilizare si constientizare a opiniei publice privind riscurile la care se expun copiii care cersesc. Cei cinci parteneri, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC), Arhiepiscopia Romanului si Bacaului, Sectia 1 Politie, Fundatia de Sprijin Comunitar si asociatia Betania, au fost prezenti cu reprezentanti in ultimele zile in zone des frecventate de copiii cersetori (intersectia Tic-Tac, Piata Sud, Praktiker, Plus Narcisa) si au impartit populatiei peste 3000 de materiale informative privind cersetoria. “E crestineste sa ofer pomana”, “daca nu au ce mânca, ce sa faca, ies in strada”, “condamnati-i pe parinti”, “sa ne ocupam de coruptia la nivel inalt si sa-i lasam pe cersetori in pace”, “eu oricum nu le dau bani copiilor, iar mâncarea pe care le-am dat-o am vazut ca o arunca”, “schimbati legislatia, ca sa nu mai fie copiii scosi la cersit”, au fost câteva dintre reactiile bacauanilor ce au intrat in contact cu actiunea impotriva cersetoriei.

Nu se lecuiesc
Potrivit unui raport al Sectiei 1 Politie Bacau, prezentat in cadrul campaniei, in perioada ianuarie-iunie anul curent au fost prinse la cersit in oras 55 de persoane, cu 24 mai multe decât cele existente in baza de date la inceputul anului. Unii cersetori nu se lecuiesc, fiind prinsi la cersit de opt, noua sau chiar 12 ori. “Principalii factori care favorizeaza cersetoria ar fi saracia, lipsa veniturilor sigure, lipsa locuintei, familiile dezorganizate, nesupravegherea copiilor de catre parinti”, a explicat comisarul Viorel Mariut, seful sectiei. In raport, politistii au tras si un semnal de alarma asupra copiilor cu parintii plecati la lucru in strainatate. “in primele sapte luni ale anului, 49 de minori si tineri au savârsit fapte de natura penala. Jumatate dintre ei au unul din parinti plecat in strainatate”, a mai spus Mariut.
Alin LEANCA




www.observatordebacau.ro

miercuri, 11 noiembrie 2009

În cersetorie cel mai mult sunt implicaţi copiii...şi nu au nici o vină!

Ce pot sa spun de parintii care isi obliga copiii sa cerseasca pentru ei?...nu sunt PARINTI!!!!Mai ales ca pun copiii sa cerseasca ca sa-si cumpere tigari si bauturi alcoolice.Acesti copii sunt maltratati, nemancati, neingrijiti si speriati.Si vreau sa spun ca acesti copii nu pot sa faca nimic decat sa-si asculte parintii care niciodata nu le-au citit o poveste inainte de culcare sau sa-i invete sa spuna o poezie.

joi, 5 noiembrie 2009

E milă? ... Sau egoism?


Cand eram mai mica intodeauna imi placea sa dau din putinul meu si altora. Asa m-a invatat mama. Cand dadeam un banut unui cersetor, copil sau batran, pf... bucuroasa mai eram si mandra de mine. Dar anii au trecut si intr-o zi, cand mergeam alene catre scoala, am primit un pliant pe care scria mare " NU incurajati CERSETORIA !"... A urmat o noapte intreaga de zbuciumari interioare... Cum? Adica eu nu fac bine? Nu este normal sa ii dau si celui aflat in nevoie ceea ce am eu? Dar, am adormit si pana dimineata am trecut peste aceste ganduri negre... Insa anii au trecut si in liceu am devenit voluntar... Si in timpul unei campanii au venit 2 copilasi, ce purtau niste ghete cu vreo 4 numere mai mari, mucosi si inghetati de frig... Am vrut imediat sa le dau bani, dar nu am fost lasata de voluntari.

Acum a urmat o adevarata revolta din partea mea, caci mi-am amintit de enigma copilariei mele. "Cum sa nu-i dau? Ce fel de voluntari suntem? Noi trebuie sa-i ajutam..."
"Intocmai" am primit raspunsul din partea lor. "Acesti copii, daca vor, ar avea unde sa stea. Sunt diferite case unde primesc mancare, pot sa mearga la scoala si au un loc unde sa doarma." ... "Dar oameni ca tine ii tin in strada..."
Atunci am inteles. Nu m-am gandit niciodata daca eu fac copilului inghetat de frig vreun bine... Nu ma gandeam decat la mine... Eu trebuie sa fac un bine, asa spune Biblia sa fac, eu ma simt asa de bine cand fac acest lucru... Dar nu am privit de partea cealalta. Raul pe care eu il produc... Banul meu este un impediment pentru viitorul lui.
Asa ca am inceput sa spun si altor oameni care faceau aceasi greseala ca mine... Doar ca m-am lovit de un zid in misiunea mea... Raspunsuri ce m-au tulburat : " Ce-mi pasa mie ce face copilul dupa? Eu imi fac datoria si ii dau.", " Eu nu fac altceva decat o fapta buna. Dumnezeu o vede. Ce se intampla cu banii ce i-am dat nu mai tine de mine." Si oamenii m-au dezamagit...
E mila sau egoism? Ne gandim cu adevarat la acei copii cand le dam bani sau ne gandim la noi? Ca facem un bine? Un bine care nu ajuta pe nimeni... Asa ca va rog... nu le mai dati bani, nu ii mai tineti in strada pe acei copii ...
Si da... Tu esti unul din cei vinovati pentru starea acelor copii. Tu omule care citesti acest text si iti amintesti ca ai dat bani si inca o mai faci? Tu omule care nu ai prea inteles despre ce am vorbit... Noi toti suntem vinovati...